Cuprins Cuvânt înainte...9 Introducere...13 Partea I. Învierea lui Hristos și viața creștină Învierea Domnului. Lumina vieții noastre...21 Lumina Învierii. Principiul central al vieții creștine...28 Bucuria Învierii și viața creștină...44 Prezentul continuu. Lumina vieții veșnice...54 Luminarea simțurilor...67 Trupul și sufletul în lumina Învierii...86 Partea a II-a. Spiritualitatea Canonului Sfintelor Paști Cântarea 1...99 Cântarea a 3-a...108 Ipacoi...117 Cântarea a 4-a...120 Cântarea a 5-a...130 Cântarea a 6-a...138 Condacul Învierii...148 Icosul Învierii...156 Spiritualitatea Sinaxarului Învierii...167 a) Patru semnificații ale cuvântului Paște (trecere)...175 b) Învierea morților izvorul bucuriei și încetarea dezbinării...180 c) Învierea Domnului...186 d) Maica Domnului și femeile mironosițe...190
6 cuprins e) Întâlnirea cu Hristos cel Înviat...200 f ) Maria Magdalena. Spitualitatea femeii...205 g) La ce oră a înviat Hristos?...215 h) Trei zile și trei nopți...218 Învierea lui Hristos...221 Cântarea a 7-a...229 Cântarea a 8-a...241 Cântarea a 9-a...252 Partea a III-a. Spiritualitatea Învierii în stih și în cuvânt Luminânda Învierii. Biruința vieții asupra morții...265 Laudele și trăirea bucuriei vieții sfinte...274 Stihirile Paștilor. Viața fără sfârșit...278 Ziua Învierii. Sfințirea timpului...291 Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur la Sfintele Paști. Spiritualitatea iertării și a comuniunii...296 a) Bucuria Învierii...299 b) Ceasurile învierii noastre...302 c) Universalitatea Învierii...308 d) Puterea Învierii și biruința asupra morții...311 e) Spiritualitatea Învierii la Sfântul Apostol Pavel...316 Partea a IV-a. Rugăciunile Învierii și spiritualitatea hranei Rugăciunea la binecuvântarea pâinii ( paști )...329 Rugăciunea la împărtășirea credincioșilor în Duminica Sfintelor Paști...334
cuprins 7 Rugăciunea la binecuvântarea cărnurilor. Spiritualitatea binecuvântării hranei pascale...344 Rugăciunea la binecuvântarea brânzei și ouălor....352 Concluzii...356 Addenda Data Sfintelor Paști în Răsărit și Apus De ce sărbătorim Învierea Domnului la date diferite?...360 Bibliografie...373
Cuvânt înainte În trăirea și viața Bisericii, Învierea lui Hristos este evenimentul central al istoriei, care luminează din interior toate făpturile, de la om până la întreaga creație, înălțându-le la un nivel superior de existență. Prin spiritualitatea Învierii, ca o mărturisire de credință și ca o abordare științifică a problematicii, dorim să expunem și să argumentăm două lucruri fundamentale pentru viața omului: în primul rând, în Duminica Sfintelor Paști și în fiecare duminică sărbătorim și trăim nu doar Învierea Mântuitorului Hristos, ci și învierea noastră personală, iar în al doilea rând, învierea fiecăruia dintre noi trebuie să se realizeze acum, în prezent, în timpul vieții noastre. După cuvintele Mântuitorului Hristos, ale Sf. Apostol Pavel, ale Sf. Ioan Gură de Aur și ale altor Sfinți Părinți, învierea noastră, în special, a sufletului nostru, trebuie să aibă loc încă din această viață, urmând ca la sfârșitul veacurilor ea să fie completată de învierea trupului nostru înduhovnicit.
10 cuvânt înainte Din acest motiv, Biserica, prin învățătura și slujirea ei, atunci când se referă la Învierea Domnului folosește cuvântul Paște (trecere), în special, în forma sa de plural Paști, de exemplu, Sfintele Paști, Duminica Sfintelor Paști, sărbătoarea Sfintelor Paști, slujba Sfintelor Paști etc, deoarece sărbătorim și trăim două învieri: Învierea Domnului și învierea oamenilor. În Învierea lui Hristos este cuprinsă și învierea noastră, iar Învierea Domnului devine izvor și fundament al învierii și al vieții noastre. Chiar dacă lucrul intens la realizarea acestei cărți a fost făcut în ultimii ani de zile, mai ales în ceea ce privește caracterul ei științific, preocuparea cu tema învierii a început cu foarte mult timp înainte, încă din vremea studiilor de teologie. La început, a apărut întrebarea: de ce cântăm «veniți să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă făcută cu minuni, ci din izvorul nestricăciunii, cel izvorât din mormântul lui Hristos»? Treptat, învățătura și trăirea Bisericii a lămurit și transfigurat această interogație umană, deoarece acum toate s-au umplut de lumină: și cerul și pământul și cele de dedesubt. În Canonul Învierii, descoperim unul dintre cele mai frumoase adevăruri de credință: prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începutul altei vieți, veșnice. De aici învățăm că învierea trebuie să devină un modus vivendi, ceva firesc, natural, pe linia omenesc dumnezeiesc, pornind de la slăbiciunile firii și urcând spre orizonturile harului și ale luminii, spre Persoana vie și reală a Mântuitorului Iisus Hristos, fără de care nu ar trebui
cuvânt înainte 11 să concepem viața, indiferent de felul sau condițiile ei. Prin prezența, lumina și eficiența ei, Învierea Domnului are puterea de a ne ajuta în lupta noastră cu păcatele, cu neputințele și cu patimile și de a ne sprijini în înfăptuirea binelui și în cultivarea și lucrarea virtuților, adică de a înainta spre asemănarea cu Dumnezeu. Lucrarea de față, Lumina Învierii. Spiritualitatea Sfintelor Paști, se dorește a fi o cercetare teologică și spirituală a felului în care se cuvine să trăim și să simțim Învierea lui Hristos, ca un model și ca un început al învierii noastre. Autorul
Introducere Prin această lucrare, doresc să vă aștern, în fața dumneavoastră, o altă masă duhovnicească din care să ne hrănim, și anume, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Îmi propun să ne oprim cu mai multă atenție asupra acesteia și, în special, asupra slujbei Sfintei Învieri, având ca punct central Canonul Învierii, cântarea pascală principală, pe care o auzim începând din noaptea Sfintelor Paști, în toată Săptămâna Luminată și până la Înălțarea Domnului. Prima întrebare pe care trebuie să o lămurim este cine a scris Canonul Învierii? Așa cum găsim la începutul acestuia, el a fost alcătuit de Sf. Ioan Damaschinul (675-749). Sfântul Ioan s-a născut în anul 675, într-o familie nobilă și bogată de arabi creștini, la Damasc, în Siria 1, țara unde astăzi sunt lacrimi și durere, la sfârșit de război civil, câteva orașe (Homms, Aleppo, Raqqa) fiind transformate 1 Siria și împrejurimile sale constituie o veche regiune istorică a umanității, care a dat în primele secole ale Bisericii mulți părinți și sfinți importanți. Sf. Ap. Luca și Sf. Ioan Gură de Aur s-au născut în Antiohia Siriei. Sf. Ap. Pavel a avut sediul călătoriilor sale misionare în Antiohia Siriei, unde a predicat în primul an. Tot în Siria sunt născuți Sf. Efrem Sirul, Sf. Isaac Sirul, Sf. Ioan Scărarul și alții.
14 introducere în ruine în ultimii ani. De mic copil, a avut parte de o educație aleasă, avându-l ca dascăl și pe călugărul Cosma, răscumpărat din robie de tatăl său, Sergie Mansur. După moartea tatălui, Sfântul Ioan ajunge consilierul personal al califului Omar II al Siriei, care va porni, mai târziu, o persecuție aspră împotriva creștinilor 2. În urma acesteia, Sf. Ioan Damaschinul renunță la toate proprietățile și averile sale, se călugărește și intră împreună cu Cosma (fratele său adoptiv, care va deveni Sf. Cosma Melodul sau Imnograful) în Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Ierusalim, cunoscută și sub numele de Mar Saba. Spirit enciclopedic, Sfântul Ioan este un bun cunoscător al teologiei patristice și al filosofiei antice și un erudit desăvârșit, ceea ce l-a determinat pe Patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului să-l hirotonească preot și să-i dea misiunea de a predica în Biserica Învierii din Ierusalim. Același patriarh va apela tot la Sfântul Ioan pentru a-l ruga să ia atitudine și să formuleze un răspuns împotriva Edictului contra icoanelor al Împăratului Leon al III-lea Isaurul al Imperiului Bizantin. Așa au apărut Cele trei tratate contra iconoclaștilor 3, o lucrare de referință în lupta Bisericii contra ereziei iconomahe. 2 Pr. Dumitru Fecioru, Viața și opera Sfântului Ioan Damaschinul în Sf. Ioan Damaschinul, Dogmatica, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1943, pp. 3-5. 3 Sf. Ioan Damaschinul, Cele trei tratate contra iconoclaștilor, trad. Pr. Dumitru Fecioru, în coll. Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, Ed. Basilica, București, 2017.
introducere 15 Totodată, Sf. Ioan Damaschinul este unul dintre cei mai mari teologi și dogmatiști ai primului mileniu creștin, posedând calitățile unui profesor, precum claritatea, precizia termenilor, dragostea de distincții și argumentare, având obiceiul de a recurge la comparațiile cele mai simple pentru a face să se înțeleagă doctrinele cele mai înalte 4. Din mâinile sale, a ieșit una dintre cele mai importante lucrări ale creștinismului primului mileniu, Dogmatica (Expunerea exactă a credinței ortodoxe), precum și alte lucrări teologice deosebit de importante. În același timp, Sfântul Ioan a fost un adevărat melod și imnograf al Bisericii, imnele și cântările (canoanele) sale răspândindu-se în întreaga lume creștină 5. A murit la 4 decembrie 749, cu aproape patruzeci de ani înainte de cel de-al VII-lea și ultimul Sinod Ecumenic (Niceea, 787), întemeiat, în mare parte, pe gândirea și lucrările sale, care au abordat varii domenii teologice, precum dogmatica, morala, polemica, exegeza, ascetica, omiletica și imnologia. Deși structura Canonului Învierii respectă forma celorlalte canoane liturgice, prin numărul și așezarea cântărilor, totuși toate cântările și rugăciunile sale sunt cu totul speciale, ele referindu-se, atât la Învierea lui Hristos, cât și 4 Martin Jugie, La vie de saint Jean Damascène, apud Pr. Dumitru Fecioru, Viața și opera Sfântului Ioan Damaschinul, p. 9. 5 Pr. Dumitru Fecioru, Viața și opera Sfântului Ioan Damaschinul, p. 10.
16 introducere la învierea noastră. Relevant este faptul că textele biblice și liturgice nu relatează neapărat evenimentele Scripturii, ci ele (re)trăiesc, în prezent, învierea Persoanei lui Iisus Hristos. Vom vedea cât de frumos ne poartă canonul cu toate simțirile noastre către ridicarea din morți a Fiului lui Dumnezeu și dincolo de aceasta. Acolo, găsim scopul Învierii lui Hristos, învierea noastră. Aceasta este ținta finală a Învierii Domnului, după cum explică Sf. Apostol Pavel în prima Epistolă către Corinteni, în capitolul al XV-lea. O altă întrebare ar fi de ce dorim să analizăm, din punct de vedere spiritual, slujba Învierii? Pentru că textele liturgice și scripturistice sunt cea mai bună expresie a învățăturii de credință și a vieții Bisericii, dogmele și principiile acestora fiind infinite. Ca și în cazul textului Sfintei Liturghii, Slujba Învierii conține o bogăție impresionantă de învățături și precepte duhovnicești. În ziua de astăzi, aceste texte sfinte nu ar trebui să fie doar analizate și comentate, ci transpuse în viața de zi cu zi a oamenilor și a popoarelor lumii, având puterea de a le transfigura pe acestea. Ele ar trebui să devină repere morale și, totodată, esența sau aluatul care să plămădească viața personală și socială a omului contemporan. Sfânta Liturghie și Slujba Învierii ar trebui legate mai strâns de viața noastră. Părintele Dumitru Stăniloae afirma că Biserica este «locul» în care se înaintează spre înviere, este «laboratorul»
introducere 17 învierii 6. Prin această carte, și noi ne propunem să organizăm un mic laborator al învierii. Elementele de bază folosite în acest laborator, structurat și organizat de Sf. Ioan Damaschinul, sunt textele liturgice și scripturistice pascale, dar și simțurile și simțirile noastre, precum și darurile Duhului Sfânt, primite de fiecare dintre noi, prin Taina Sfintei Mirungeri, în timpul Tainei Sfântului Botez, adică teama de Dumnezeu, curajul, sfatul, știința, cunoașterea, înțelegerea și înțelepciunea. La final, ne propunem să obținem elemente noi, roadele Duhului, respectiv, dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția (Galateni 5, 22-23). Pe parcursul lucrărilor, vom avea ca îndrumători principali, trei tineri specialiști, oameni de știință și Sfinți Părinți (mutați spre viața veșnică în jurul vârstei de 47-57 de ani), din trei colțuri diferite ale lumii (pentru a descoperi din gândiri și tradiții diferite același adevăr al învierii): Sf. Ioan Gură de Aur (349-407), Arhiepiscopul Constantinopolului, din Răsărit, Sfântul Ambrozie (340-397), Episcopul Mediolanumului, din Apus, și Sfântul Ciprian (210-258), Episcopul Cartaginei, din Africa Proconsulară. Vom fi călăuziți de câteva lucrări importante ale lor, respectiv Omiliile la Învierea Domnului ale Sf. Ioan 6 Pr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. II, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997, p. 149.
18 introducere Gură de Aur, Despre binefacerile morții a Sf. Ambrozie al Mediolanumului, și Despre condiția muritoare a omului, scrisă de Sf. Ciprian al Cartaginei. Cei trei Sfinți Părinți, amintiți mai sus, vor conduce prefacerea gândurilor și a simțurilor spre obținerea rezultatului final, învierea noastră și a aproapelui, alături de alți mari îndrumători și doctori ai Bisericii, precum Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Chiril al Alexandriei, Sf. Grigorie Teologul, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Isaac Sirul, Sf. Nicolae Cabasila etc. Nu-i vom uita nici pe marii teologi, gânditori și filosofi ai culturii române și universale. Toate vor fi înveșmântate în lumina și bucuria Persoanei Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos, Cel înviat din morți, prototipul spiritual al omenirii, Cel Care ne-a dat viață și ne cheamă la viața Sa, care este viața noastră (Coloseni 3, 4). Textul de bază al comentariilor noastre este Slujba Învierii, apărută la Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă (București, 2010), cu aprobarea Sfântului Sinod și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care are la început un studiu introductiv, numit Sfintele Paști Icoana vieții veșnice. Tâlcuirea Slujbei Învierii, semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.